Acest site este arhivat. Toate funcționalitățile interactive sunt dezactivate.

Criza de atitudine

12.04.2009 · Orlando Toader · News-AR

Ceea ce ne lipseşte cu prisosinţă nouă, românilor, este atitudinea civică. Atitudinea pe care ar trebui s-o luăm vizavi de cei care comit abuzuri de la înălţimea funcţiilor pe care le ocupă. Atitudinea pe care ar trebui s-o luăm vizavi de magistraţii şi poliţiştii corupţi, vizavi de politicienii mincinoşi, vizavi de cei care fac mizerie pe stradă, vizavi de medicii care-şi fac treaba superficial, vizavi de cei care-şi plimbă câinii şi ne „fertilizează” trotuarele şi aşa mai departe. Atitudinea faţă de tot ceea ce nu este în regulă, faţă de tot ceea ce stârneşte indignare şi jigneşte bunul simţ. Ştiu, o să-mi spuneţi că nu prea mulţi mai au bun simţ în ziua de azi, dar totuşi!

Lipsa atitudinii este o boală veche la noi, la români. Rar şi foarte rar, de-a lungul istoriei noastre milenare, am avut şi noi atitudine. Iar în ultimii 70 de ani, aproape deloc. Desigur, a fost momentul ’89, dar şi acela s-a consumat prea repede şi nu a fost dus până la capăt. Tot din cauza lipsei de atitudine…

Am stat şi m-am gândit de ce dracu’ n-avem şi noi, românii, atitudine. Uite, ungurii de exemplu s-au luptat trei zile cu scutierii, în septembrie 2006, când l-au prins pe Gyurcsany cu minciuna. La noi, politicienii mint zilnic, cu zâmbetul pe buze, fără ca acest lucru să deranjeze naţia asta „de mămăligă”. Până la urmă, n-avem atitudine pentru că n-are cine să ne-o cultive. N-avem o societate civilă autentică. Asociaţiile care se erijează în port-stindard al societăţii civile ar trebui să aibă cel mai împortant rol în formarea unei atitudinii la nivel de individ. Din nefericire, în cele mai multe cazuri, asociaţiile care reprezintă societatea civilă sunt aservite, prin cei care le conduc, altor interse. Exemple sunt atât de multe încât îmi vine greu să cred că nu le ştiţi.

O să dau exemplul Aradului, pentru că este oraşul în care trăiesc. Într-atât de săracă e societatea civilă la Arad că, la o adică, abia se strâng 10 idealişti să protesteze în centru pentru cine ştie ce problemă care ar trebui, în mod normal, să ne preocupe pe toţi. Ultimul exemplu este cel al solidarităţii societăţii civile arădene cu manifestanţii de la Chişinău. „Mişcarea Arădeană”, o grupare fără personalitate juridică dar care „funcţionează” în baza unui „gentleman agreement”, a făcut apel la arădeni să vină şi să aprindă lumânări la „Troiţa Eroilor” din faţa Palatului Administrativ. Câţi credeţi că au venit? Foarte puţini. În afară de consilierul local Claudiu Cristea, care a venit cu familia, şi a altor câţiva inimoşi ca şi el, arădenii au preferat să fie absenţi de la un gest de solidaritate frăţească. Noroc cu suporterii UTA-ei, care au răspuns apelului, au venit, au aprins lumânări şi au scandat câteva lozinci, dovedind că, la fel ca şi în alte dăţi, au ceea ce le lipseşte cu prisosinţă altora: adică atitudinea civică! Prin asemenea gesturi, suporterii UTA-ei sunt, la ora actuală, cea mai reprezentativă voce a societăţii civile din Arad. Ceea ce nu ştiu, sincer, dacă e de bine sau e de rău…