Pentru Arad, cu dragoste
Vineri, 4 octombrie, am început un nou sezon al Serilor Mișcării Aradene, cu un eveniment dedicat arhitectului Miloș Cristea (1931-2003), una dintre personalitățile iconice ale Aradului, de o autoritate morală și profesională deosebite. Miloș Cristea a fost primul arhitect arădean valoros din pleiada de arhitecți iluștri pe care l-a dat intelectualitatea romanească de după război.
Pasiunea sa pentru arhitectură l-a purtat dincolo de desenarea unor clădiri care să înfrumusețeze străzi și orașe, sau de concepții de urbanism raţionale şi echilibrate care să îmbine armonios necesităţile funcţionale ale polis-ului cu viaţa spirituală și culturală a omului. Marele Arhitect al Universului i-a dăruit talentul, iscusința și cultul lucrului bine făcut. Și dacă n-ar fi trăit în vremurile comunismului, care au deteriorat temelia percepției pentru dimensiunea valorii umane, numele său ar fi ajuns foarte departe. Dar 'nici o energie morală nu se pierde zadarnic în univers'.
De la absolvirea Universității Ioan Mincu București în 1957, și-a materializat virtuos vocația pentru arhitectură în modelarea spațiului construit al prezentului său și în îndrumarea - vreme de 13 ani - a tinerilor de la Universitatea Traian Vuia Timișoara.
În nevoia sa de confesiune esenţializatoare, Miloș Cristea a ridicat construcții emblematice pentru arhitectura contemporană a Aradului, a restaurat cu acuratețe de chirurg dantelăriile în stuc ale fațadelor agresate de oameni și vremuri, a ridicat mărturii ale trecutului prin monumente. Aradului, natura nu i-a dat acropole pentru contemplarea panoramei, așadar îi revenea arhitectului responsabilitatea de a-i dărui sau a-i restitui, și etala personalitatea.
Și-a iubit cu patimă orașul:
'Asemeni unei simfonii, mă emoționează și mă face fericit; mă înalță.'1
A văzut în arhitectură un model civilizator pentru comunitate:
'Arhitectura Aradului este făcută pentru contemplare, pentru admirație. Este o adevărată muzică, un spectacol vizual pe care nu ai cum să-l observi în grabă. … Cel care trăiește într-un cadru arhitectural de o frumusețe și de o valoare estetică deosebită, încet, încet, în subconștientul lui se formează mute armonii.'
și a oferit generațiilor viitoare un perpetuum mobile pentru aceeași dragoste pentru frumos:
'Voi nici nu știți ce oraș frumos aveți. Este suficient să vă ridicați privirea în sus.'
A suferit pentru visele sale neîmplinite:
'Există niste permanențe în valențele urbanistice ale unui oraș, care nu pot fi date la o parte și care depind de ființa omului: promenada, ieșirea la aer curat, spectacolul orașului, al naturii. Din păcate aceste valori urbanistice nu sunt scoase în evidență.'
și ne-a lăsat fiecăruia o datorie individuală de îndeplinit:
'Încă nu este prea târziu pentru nimic. Nici nu avem voie să spunem că este târziu a face ceva pentru Arad.'
Exista valori care transcend timpul și spațiul. Lumea asta este un pic mai bună și mai frumoasă doar pentru că Miloș Cristea a fost aici.
1) Balint, Ovidiu, Arad, Dragostea mea - Dialoguri cu arh. Miloș Cristea, Editura Flacăra Roșie, Editura Concordia, Arad, 2012
în urmă cu 6 ani 12 săptămâni
în urmă cu 6 ani 12 săptămâni
în urmă cu 6 ani 13 săptămâni
în urmă cu 6 ani 14 săptămâni
în urmă cu 6 ani 14 săptămâni
în urmă cu 6 ani 21 săptămâni
în urmă cu 6 ani 21 săptămâni
în urmă cu 6 ani 23 săptămâni
în urmă cu 6 ani 28 săptămâni
în urmă cu 6 ani 28 săptămâni