Imposibila uitare: Industrii arădene demult apuse

Industrii arădene demult apuse

Continuând seria evenimentelor dedicate valorizării patrimoniului local, prietenii Serilor Mișcării Arădene de vineri l-au avut ca invitat pe domnul Buda Bujor - președinte de onoare al asociației Pro Urbe. Tema aleasă, industriile demult apuse ale Aradului, a strâns un public valoros, care a participat (a dezvăluit abia la plecare domnul Buda Bujor) la primul eveniment de arheologie industrială din Arad.

Deoarece „nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.” (din discursul Regelui Mihai I în Parlament 25.10.2011), avem datoria morală de a rememora istoria grandioasă a orașului și mai ales, de a conștientiza și a pune capăt dramei clădirilor sortite abandonului, vandalizării, ruinei, distrugerii ... uitării.

Pentru multe dintre clădirile industriale care au condus Aradul la statutul de cel mai puternic centru economic din Transilvania în 1937 nu se mai poate face nimic. Ele au fost șterse de pe fața pământului în ultimii 22 de ani și nimic nu ne mai amintește de existența lor și a sufletelor pe care le-au adăpostit și hrănit.

Dar mai avem clădiri cum sunt: vechea Fabrică de Zahăr Harutiun Frenkian 1926, Moara de abur Neuman 1862, Fabrica de Spirt și Drojdie Neuman 1851, Țesătoria de bumbac Teba 1926, Uzina de strunguri Victoria, Fabrica de cărămidă și țigle, Fabrica de Vagoane și Motoare Johann Weitzer 1891, Fabrica de automobile Westinghouse-Daimler 1908, Antrepozitele Andrenyi 1890 și multe alte clădiri purtătoare de istorie, care merită să rămână generațiilor care urmează drept mărturii ale timpurilor strălucite de odinioară.

'Când m-am ridicat în două picioare … marele făcător de bunuri și conducător de economie era baronul Neuman; la Andrényi era fierăria, la Appónyi pantofii, la Szabó sticlăria, la Domány covoarele. Fabrica de vagoane Astra o conducea gentlemanul-evreu Sapira. Croitorul Ariton abia făcea față lui Huppert și Goda; Zsédely, Leipniker și Karacsony țineau restaurantele … ; librarul Munteanu răzbea greu de Kerpel; Meinel ținea cafeaua, Eisele măcelaria, Königstorfer cofetăria, Sándor Ivan lozurile norocoase.' Astfel caracteriza ilustrul dramaturg român Paul Everac (elev al Liceului Moise Nicoară Arad) conducerea social-economică a orașului de pe Mureș în anii '30 – anii copilăriei sale.

În definirea brandului local, Aradul își datorează în mod evident personalitatea și prosperitatea industriilor demult apuse. Construcțiile industriale ale ultimelor două secole încorporează în ele valoare imobiliară, valoare istorică și valoare arhitecturală. Înainte de a fi prea târziu, este necesar să înțelegem că, exploatate eficient, valoarea istorică și cea arhitecturală sunt mai relevante decât cea imobiliară. Brandurile adevărate sunt reputație și tradiție, iar patrimoniul industrial face categoric parte din cartea de identitate a orașului – fie ea capitală culturală în 2020 sau nu.

 'Orașele nu seamănă între ele pentru că au, fiecare, un alt suflet, inefabil, care nu poate fi comparat.' Ana Blandiana, Orașe de silabe

Conservarea patrimoniului istoric este unul dintre obiectivele strategice ale societății civile din Arad, din care fac parte și Pro Urbe și Mișcarea Arădeană. În urmă cu patru ani cele două ONG au salvat Podul Traian de la mutilare.

Salvarea de la dispariție a mărturiilor istoriei este în puterea noastră și este o responsabilitate individuală.