Starea de normalitate: spaţiul public şi spaţiul privat

Suntem pentru normalitate.

În viziunea noastră ea înseamnă asigurarea unui echilibru optim și dezvoltarea unei relații „amiabile” între spațiul public și cel privat.

Într-o democrație funcțională, deși această sarcină revine în principal administrației locale, ea nu poate fi realizată fără aportul comunității. Pentru că fiecare contează.

Spațiul public arădean este complex și dinamic.

Avându-și inițial originea în spațiul privat și plecând de la acesta, spațiul public se va înscrie în și va genera normalitate doar în măsura în care i se va asigura desfășurarea complementară și armonioasă pe toate cele trei dimensiuni ale sale: fizică, socială și temporală.

Dimensiunea fizică a spațiului public arădean definește confortul și estetica locuirii noastre. Ea include pe lângă elementele naturale ale poziției noastre geografice – Mureșul bunăoară – și tot ceea ce înseamnă în mod concret arhitectură și urbanism: cartiere, diferitele sedii, piețe publice, scuare, locuri de loisir și infrastructură.

Dimensiunea socială a spațiului public, cea în care prinde contur spiritul civic, cuprinde fapte instituționalizate sau pur și simplu spontane de natură culturală, economică sau administrativă, politică sau religioasă și, nu în ultimul rând, suma întâmplărilor și a relațiilor cotidiene ce dau culoare și alcătuiesc viața străzii și a „cetății” noastre.

În fine, dimensiunea temporală, cea pe care se construiește evoluția spațiului public arădean adică istoria sa cu tradițiile și amintirile locului, cu prezentul și perspectivele ori tendințele dezvoltării sale.

Fiind public nu înseamnă că el este spațiul nimănui, ci al tuturor.

Și, cel puțin din punct de vedere civic, cultural ori politic suntem în mod egal, fiecare în parte și toți împreună, proprietarii de drept ai acestui spațiu și, în consecință, purtăm răspunderea normalității lui.

Iar pentru că cea mai mare parte a spațiului public este gestionată de către administrația locală, noi, ca beneficiari și locuitori ai acestui spațiu avem dreptul și obligația de a-i atrage atenția ori de câte ori, prin acțiunile sale, ea poate dezechilibra într-un sens sau altul relația de normalitate dintre spațiul public și cel privat.

Administrația locală trebuie să înțeleagă că spațiul public nu are voie să limiteze spațiul privat. Acest lucru ține de normalitate.

Mai mult, spațiul public nu trebuie să fie agresiv. El nu trebuie să invadeze, prin niciuna din cele trei dimensiuni ale sale,spațiul privat ci să-l completeze, să-l întregească și, în final, să-l dezvolte.

Pentru că dorim și avem dreptul să locuim nu să fim locuiți.

Și doar dacă spațiul privat se așează și se înscrie în mod natural în spațiul public acesta poate asigura identitatea și intimitatea originară a spațiului privat.

De aceea, la rândul său, spațiul privat nu trebuie să contamineze spațiul public.

El nu trebuie, sub nici o formă, să se suprapună nici din nepăsare și nici voit acestuia sau vreunui alt spațiu privat.

Și asta deoarece stării de normalitate i se potrivește mai bine un spațiu privat care nu se închide ci se deschide către cel public, un spațiu privat care este mai degrabă unic decât singular sau expansiv.

E timpul ca Aradul să se bucure și să beneficieze de normalitate.

Iar începutul normalității îl dă bunul simț.