Claudiu Cristea

26.10.2011 · claudiu.cristea
Claudiu Cristea

Despre mine

Sunt născut în Arad la 3 august 1966. Sunt căsătorit cu Adela și împreună avem 2 copii: Ligia și Vladimir. Am absolvit Relații Internaționale la Universitatea de Vest "Vasile Goldiș" și Facultatea de Mecanică la Institutul Politehnic "Traian Vuia" Timișoara. Cu toate acestea profesez în industria software fiind partener și conducând două companii de profil.

Mișcarea Arădeană nu este singura organizație civică în care sunt implicat. Sunt președinte al Asociației Drupal România, membru al asociațiilor arădene Miloș Cristea și Suporter Club UTA. Am avut onoarea să slujesc Aradul ca și consilier județean (1996-2000), vicepreședinte al județului (2000-2004) și consilier municipal din 2008 până în prezent.

Îmi plac istoria, relațiile internaționale și muzica (bună).

De ce candidez, de ce Mișcarea Arădeană?

Mulți mi-au spus să renunț. "Nu are rost, nu merită, nu mai e nimic de făcut" mi-au șoptit cunoscuții și chiar unii prieteni. Eu am mers mai departe și alături de alți colegi inimoși am fondat Mișcarea Arădeană.

Iubesc Aradul. M-am născut, am copilărit şi trăiesc în Arad. Aici e casa şi familia mea. Oraşul meu. Am învăţat de la tatăl meu să iubesc cu pasiune acest oraş. Am avut întotdeauna senzaţia că cei ce au condus Aradul după revoluţie nu au înţeles spiritul locului (sau nu l-au iubit?!). Tot timpul se caută „ceva nou” când de fapt nu trebuie decât să redescoperim ceea ce am primit.

După două secole încă ne mândrim cu ce au clădit înaintaşii noştri la Arad. Ne mândrim cu Corso, cu bulevardul nostru fără de egal. Ne place să vorbim despre stilurile arhitecturale care plasează atât de bine Aradul în contextul central-european. Ne mândrim cu Cetatea Aradului şi nu uităm să cităm clişeul drag nouă potrivit căruia avem de a face „cu sistemul de fortificaţii Vauban cel mai bine conservat din Europa”. Toate acestea au fost zidite cu viziune şi înţelepciune. Toate au fost făcute să dăinuie. Şi acest mod de a dura a lipsit administraţiilor de după '89. S-a făcut totul superficial fără a avea în minte generaţiile ce vor să fie.

M-am săturat de cei ce „iubesc Aradul” dar pe a căror faţă se citeşte dispreţul faţă de arădeni. Asemeni „patrioţilor” care iubesc România mai mult decât pe români, aceştia privesc oraşul ca pe o noţiune abstractă. Aradul este pentru ei o listă de inventar cu străzi, conducte, poduri, trotuare şi buget. Ei uită că scopul administraţiei este omul, arădeanul. În goana lor nebună pentru aşa zisa „dezvoltare” ei calcă în picioare liniştea căminelor noastre, distrug cu agresivitate spaţiile verzii şi scot copilăria din viaţa copiilor noştri.

Toate acestea m-au determinat să lupt pentru Cetate. Pentru că iubesc şi înţeleg Aradul. Pentru că am viziune şi înţeleg ce înseamnă „a dura”. Pentru că am înţeles că subiectul administrației este arădeanul.

Am împărtășit toate aceste lucruri prietenilor mei sceptici. Și pe mulți am început să-i conving zi de zi, pe măsură ce Mișcarea Arădeană zidește proiect după proiect.