Ludovic Szantay – arhitect de seamă al orașului

Personalități Arădene: Arh. Ludovic Szantay

Centenarul Palatului Cultural ne îngăduie să alegem spre aducere-aminte în 'agora' itinerantă a Serilor Mișcării Arădene opera unui alt arhitect de prestigiu al Aradului. Vineri, 18 octombrie 2013, ora 18:30, la seria de evenimente închinată personalităților orașului, vom spune povestea arhitectului Ludovic Szantay (1872 – 1961), într-o locație aleasă cu semnificație - Biserica Evanghelică Luterană (Biserica Roșie). 

Deloc întâmplător, am intitulat evenimentul nostru:

'Ludovic Szantay – arhitect de seamă al orașului',

așa cum sună și placheta comemorativă plasată pe fațada palatului care-i poartă numele, prin contribuția  Asociației Pro-Urbe Arad  în 2011.

Ludovic Karoly Szantay, născut la Arad, în 20 februarie 1872, într-o familie înstărită, cu grijă pentru educație, a contribuit esențial la îmbogățirea patrimoniului construit al Aradului, prin construcții monumentale de o frumusețe desăvârșită în stiluri arhitecturale diverse. 

După terminarea Școlii Elementare și a Gimnaziului Maghiar din Arad, mai apoi, a liceului la Budapesta,  Ludovic Szantay urmează Politehnica din Zürich, de unde se întoarce cu diplomă de arhitect în 8 ianuarie 1894.

Și-a pus în practică acumulările teoretice pe șantierele unor antreprenori arădeni, dintre care se evidențiază Jirásek Lajos – colaborator al celebrului Ybl Miklós (1814–1891), de al cărui nume se asociază planurile Casa Operei Maghiare, restaurarea Palatului Regal, dirigenția de șantier a Basilicii St. Ștefan din Budapesta, Facultatea de Arhitectură și Inginerie Civilă din Ungaria, iar în Arad arhitectura Palatulului Cenad.

În 1888, tânărul arhitect Ludovic Szantay figura deja pe lista arhitecților, inginerilor și meșterilor constructori din Arad. Realizările sale viitoare aveau să-i aducă de aici înainte aprecierea notabilităților și a comanditarilor din prosperul oraș imperial de pe Mureș.

În perioada 1897 – 1937 a realizat planurile de arhitectură sau a fost antreprenorul în construcții al unui mare număr de clădiri – de la case familiare după principiile urbanismului modern ale orașelor-grădini, la edificii economice, tehnice, culturale și religioase de mare anvergură – care, alăturate lucrărilor celorlaltor colegi arhitecți contemporani lui, au construit identitatea arhitecturală originală a Aradului de astăzi:

• 1904 – 1906, Biserica Evanghelică Luterană, în stil neo-gotic
• 1904 – 1906, Palatul Bisericii Evanghelice, în stil secession
• 1905 – 1912, Palatul Szantay, în stil secession
• 1906, Palatul Kohn în stil secession
• 1909, Fabrica Benoid (azi demolată)
• 1909, Sediul Băncii Arad Cenad, azi Palatul Băncii Naționale, în stil neo-clasic
• 1910 – 1911, Palatul Lloyd, în stil secession
• 1910, Gara CFR, în stil secession
• 1911 – 1913, Palatul Cultural, ansamblu de stiluri: clasic, renascentist, gotic și baroc
• 1911 – 1913, Palatul Bohus, în stil secession
• 1925, Extindere Biserica Reformată, în stil baroc
• 1931, Cvartalul de locuințe UTA (Neumann) și multe altele.

'Chiar dacă nu ar fi realizat nimic altceva în afară de Palatul Cultural, numele lui ar fi figurat în istoria orașului'¹ 

Rod al educației imprimate în familie - eleganţa comportamentală, probitatea morală şi cultura excepţională, întregite de reputația profesională, i-au adus, rând pe rând, și alte responsabilități civice, pe plan cultural, social și economic:

• membru al Societății Maghiare de artă decorativă Budapesta, în 1902
• membru al Societății Culturale Kölcsey și al Societății Filarmonice din Arad, în 1905
• delegat al Confederației Constructorilor din Arad pentru antamarea conflictelor din 1907
• membru al Comisiei de arhitectură, urbanism și parcuri din cadrul Ordinului Arhitecților din Arad în 1907
• membru al Comitetului pentru calamități naturale în 1907
• membru al Institutului Cultural Liber Regesc Arad
• membru al Comitetului de Încartiruire la începutul primului război mondial, în 1914
• locotenet în jandarmerie pentru restabilirea și menținerea ordinii după război, în 1918
• membru al Corpului Industriașilor din Arad

În anii tulburi ce au urmat celui de-al doilea război mondial, Ludovic Szantay a trăit drama elitei naționale, un calvar sinuous de la extaz la agonie, de la venerație la uitare, de la abundență la mizerie. Tăcerea și uitarea s-au așternut nivelatoare pentru numele celui care a îmbogățit paleta arhitecturală a Aradului.

Deșteptând memoria ca formă de justiţie, ne alăturăm prin acest eveniment, eforturilor pe care istoricii dragi ai Aradului, Gheorghe Lanevschi și Ujj Janos, sau Asociația Pro-Urbe le-au depus în ultimii ani, pentru reabilitarea peste timp a personalității arhitectului Ludovic Szantay.

Organizatori: Mișcarea Arădeană și  Pro-Urbe Arad

Sunteți așteptați cu mare drag.

Bibliografie: Lanevschi, Gheorghe, Arh. Szantay Lajos, Editura Asociația Eured, Arad, 2012

¹⁾  Almanachja, Arad, 1914